vineri, 21 mai 2010

Poate maine...

Viata e ciudata!si cand zic ciudata o spun din tot sufletul.La tot pasul te intalnesi cu coincidente, persoane incredibile,vreme si suflete schimbatoare,mancare naspa,mirosuri imbietoare,lacrimi auzite de undeva dintr-un pod prafuit,rasetele de la vreun colt de strada,reclame proaste, timp pierdut, cersetori de ingaduinta,pete morale,ipocriti.Totul e schimbator.Eu sunt schimbatoare.Ma enerveaza la culme faptul ca poate acum rad in hohote si plang de fericire,dar mai tarziu fluier de suparare.Poate ca sufletul nostru e ca usa unui magazin;atunci cand cineva vrea sa cumpere ceva,deschide usa si face ravagii inauntru.Asa sunt si eu:las orice fir de praf sa-mi afecteze gramul de rezistenta ramas...si toate astea imi distrug castronul plin de sentimente. Iar castronul asta se mai si rastoarna,iar atunci ma simt ca mamaliga intoarsa pe toate partile de bucatar.Eh,il felicit pe cel care a inventat Paracetamolul.
Oare de ce nu putem sa manevram viata,viitorul asa cum dorim noi?Mi-as inchide poarta sufletului si nu as mai lasa nimic sa ma zguduie.Chiar ce M. mi-a imprumutat "Memoriile unei gheise" pentru a o citi;acolo vechile gheise nu faceau nimic pana nu-si citeau horoscopul.Daca horoscopul nu era favorabil,isi anulau orice plan.Poate ar trebui sa avem si noi o astfel de harta,care sa ne conduca numai spre lumina,sa nu ne lasa sa ne cufundam in ocean.Si totusi parca totul ar fi mult mai usor.Cred ca omul se hraneste din suferinta,nu cred ca ar putea trai doar din fericire.Este dependent de o viata tumultoasa.
Sunt dependenta de ziua de azi si poate si de ziua de ieri."Maine" e un cuvant ce ma inspaimanta, "maine" e prea indepartat,"maine" cine stie ce va fi...astazi totul trebuie sa fie perfect.

luni, 3 mai 2010

Sinonimul unei minuni.



Muzica.Doar cand pronunti cuvantul si dai de "z"-ul din interior parca ti se face pielea de gaina.Oara ce ne-am fi facut fara muzica, cum am fi putut sa traim?Eu una cel putin ce as fi facut fara liniile care ma cutremura ca pe un fir de iarba in vant?As putea sta singura, intr-o camera,doar eu si muzica,doar eu si gandurile mele,doar eu si atat,fara alte griji,fara alte idei.Muzica te face sa-ti asterni frumusel pe o tava,care deja incepe sa se ingreuneze, sentimentele.
Si cand ma gandesc ca defapt prima muzica a fost reprezentata de niste lovituri cu lemnele in copaci si batutul cu palmele in peretii prafuiti si daramati ai unor pesteri necunoscute.Oare merita muzica o astfel de istorie?Ea care este atat de firava si totusi atat de cutremuratoare,ea care iti incolteste cateodata cate un fir de lacrima stingher in coltul ochiului,ea care te inalta in cele mai pure ganduri,ea care pur si simplu iti deschide sufletul,facandu-te sa ajungi de la o persoana aflata intr-o stare deplorabila,la una ce se simte ca in al noulea cer,ea care se afla pretutindeni si mereu;este in inima,este in lucrurile pe care le atingem,este in natura,este aici,este acolo. Nu stiu de ce scriu toate astea,chiar nu stiu;doar ca am ascultat niste melodii absolut superbe! Genial,genial,genial.Incercati 10 minute sa ascultati ceva ce nu va face sa va pierdeti timpul. Va promit.