Dincolo de ceea ce vedem,simtim,auzim,exista o lume ascunsa noua,o lume poate fascinanta,dar infricosatoare prin natura ei.
Nu este deloc foarte ortodox sa cred in existenta unei vieti anterioare sau viitoare,dar parca aceasta idee ma bucura nespus de mult,stiind ca mica mea perindare pe pamant nu se va termina prea curand.E placut sa te gandesti ca poate ai trait undeva prin Egipt sau Roma Antica sau ca ai fost vreo personalitate precum Mozart sau poate chiar o albina...ideea asta nu ma incanta.Defapt poate ca insectele se reincarneaza in insecte,animalele in animale si oamenii in oameni.
Si totusi sa ne agatam de asa o iluzie?Viata este deja o fantasma inselatoare;nu avem nevoie de inca un liant de care sa nu ne prea putem agata.Mi s-a spus ca sunt la prima mea viata pe pamant(nu stiu cum s-a ajuns la aceasta concluzie).Pe de o parte sunt indiferenta fata de aceasta cifra,stiind ca este o totala prostie,dar totusi...gandindu-ma la aceasta ca la ceva palpabil,ma inspaimanta.Adica prima viata pentru mine inseamna mult prea multa nestiinta,inocenta, facandu-ma sa par total neinitiata in tot ceea ce inseamna "a trai".Prima viata nu-mi da posibilitatea sa fi trait pana acum prima iubire,sa fi avut calatorii,sentimente,emotii,ea nu-mi rezerva amintiri. Nu sunt niciodata confuza in fata unor intamplari care mi se par deja cunoscute,nu am niciodata senzatii de deja-vu.Inseamna ca urmeaza sa simt pentru prima data cum e sa traiesti cu adevarat,lasand astfel amintiri urmatoarei mele vieti.
...si voi cauta dragostea adevarata in toate colturile lumii,pentru ca perechea noastra astrala sa se poate intalni din nou,si din nou si din nou.Imi voi croi un viitor stralucit,pentru ca trecutul viitorului "eu" sa releve o adevarata personalitate.Voi calatori cat de mult voi putea,lasandu-ma intr-o alta viata sa-mi amintesc locurile vizitate,simtind aceleasi lucruri.
Daca tot acest lucru ar fi adevarat,inseamna ca aceasta viata trebuie sa fie speciala.
