Din camera mea-Denisa.

Stau adeseori si ma gandesc la cat de complicata poate fi Lumea;niciodata nu sti ce gand malefic ii sta cumintel in minte,niciodata nu poti spune cu certitudine daca te admira sau te uraste,nu poti sti daca este doar un produs al unui trend sau pur si simplu o persoana intortocheata.Si ceea ce mi se pare absurd este faptul ca pentru multe persoane aparentele vorbesc inaintea unuor cuvinte frumoase,unor sentimente puse pe tava,unor dovezi sincere de pura prietenie. Nu sunt destul de mare inca sa pot vorbi din spatele unei experiente vaste-jungla in care traim inca nu a reusit sa-mi arate coltii,nu a reusit(si nu cred ca va reusi) sa ma modeleze dupa bunul plac- insa pot spune ca am trecut prin destule.Fiecare pas pe care il facem trebuie sa fie bine calculat,slefuit, gandit la rece mult timp,pentru ca nu cumva sa starnim vreun nou Razboi mondial.Chiar vorbeam cu o prietena despre ce ar fi daca am merge in parc,cu o carte buna si sa stam la umbra unui nuc,deranjate doar de adierea vantului sau poate de ciripitul pasarilor...insa asa ceva nu prea cred ca are sa se intample intrucat probabil am intoarce imediat o turma de priviri.Si acesta este defapt doar un exemplu infim.Lumea in care traim este dura,nemiloasa.

Hai sa fim cu toti mai buni;sa zambim mai mult,sa radem mai cu pofta,sa ajutam cu tot ceea ce putem,sa vorbim mai frumos,sa conservam natura...Hai sa ne dam o sansa,hai sa ne incantam sufletul cu lucruri frumoase,nu sa-l otravim.

Uita-te pe geam

Oare ar fi fost necesar ca primavara sa se ascunda inca o data dupa o masca tenebra?Nu erau perfecte rezele frivole de soare ce te incalzeau,te faceau sa te simti mai bine-sa te simti ca si cum ai renascut- sa gandesti intr-un mod optimist,sa iubesti mai mult,sa fi mai liber...si macar de ar ploua,macar nu ar mai fi o atat de mare pustietate,invaluita intr-o atmosfera cutremuratoare.Te uiti spre cer,totul este posomorat,te uiti in jur,lumea este grabita, trista,inconstienta,te uiti in jos si iti vezi picioarele namolite in mizeria societatii. Si totusi, trebuie ca ceva sa-ti inveseleasca ziua;o carte buna,un prieten caruia sa-i poti spune vrute si nevrute, o melodie despre care poti spune cu usurinta ca o adori,o lada de mere si morcovi,un film impresionant sau mai stiu eu,poate chiar si vorbitul la telefon cu o persoana draga(desi nu sunt adepta vorbitului la telefon in exces).

Stiti,eu ma pot caracteriza prin optimism(poate chiar printr-un optimism nesimtit),deci voi incheia prin a spune ca maine va fi mai bine.

P.S.:Trebuia sa incep intr-un fel acest blog si nu stiam cum,nu aveam nici o idee.

P.P.S.: Ador sa pun P.S.-uri.