Obsesia Avatar

Avatar,filmul minune,a facut lumea sa stea pe scaunele cinematografelor,cu sufletul la gura,timp de 2 ore si ceva,fara a-i lasa ragaz sa se plictiseasca.A reusit sa creeze o adevarata isterie;ba chiar s-a uitat faptul ca Pandora nu este decat o utopie.Si uite asa regizorii sunt ca intr-o cursa contra cronometru,incercand fiecare sa aplice aceasta tehnica 3D,pentru a prinde lumea in plasa lumii virtuale.Si nu se opreste totul la lumea cinematografica,ci se trece pragul,ajungandu-se in moda. Am fost sa vad si eu "marele eveniment" de la Galleria Mall si anume celebra prezentare de moda semnata Catalin Botezatu.Chiar il apreciez pentru munca sa,pentru renumele pe care si l-a creat, parcurgand un drum nu foarte usor;insa colectia sa "Avatar" nu m-a incantat in mod deosebit. Adica da,a fost show-ceea ce asteapta toata lumea-,au fost baieti frumosi-pentru ca am stat intre persoane care strigau ca din gura de sarpe,topindu-se toate dupa papusile miscatoare-a fost pastrata tema "Avatar" pana si in cel mai mic detaliu,dar tot parca nu a fost ceva extraordinar.

Oricum,tot respectul Catalin Botezatu!

I'm just a girl,I need a superhero!

Eh uite că nu tot ce-ţi doreşti se poate îndeplini... Cât de mult mi-aş dori să las în urmă copilăriile, "chestiile de copii",nu pot.Adică nu mă pot abţine să nu mă uit la câteva desene animate,să mă scălâmb în oglindă până mă bufneşte un râs demenţial şi poate chiar molipsitor, să mănânc corcoduşe o dimineaţă întreagă,iar apoi să stau toată seara în pat din cauza durerii de burtă,să stau cu paharul lipit de podea să ascult ce mai zice vecina sau să fac ochii aceia de căţeluş drăgălaş când doresc câte ceva.E inevitabil! Şi poate că toate astea nu vor dispărea niciodată;suntem nişte copii convinşi, nu ne putem desprinde de asta.E ca şi cum ai lua unei flori soarele-ai lăsa-o fără viaţă. Poate că "maturizare" nu înseamnă decât a înţelege faptul că viaţa e cam scurtă-nesemnificativ de mică-şi trebuie să o trăieşti din plin.Am văzut filmul "The curious case of Benjamin Button" de ceva ori,doar pentru a încerca să descifrez mesajul ce încearcă a fii transmis.Cred că în esenţă e vorba de faptul că,din orice unghi ai încerca să priveşti viaţa,ea este una,doar una şi trebuie să te bucuri de ea.Nu contează vârsta,ci modul tău propriu de a trăi,modul în care te mulezi după fiecare situaţie în parte...şi toate acestea doar pentru a avea ce să-ti aminteşti cândva,să ai satisfacţia că fiecare clipă a însemnat ceva.
Deci de ce oare să renunţ la toate "copilăriile" mele?Mă simt atât de bine în pielea mea! Pentru moment,viaţa este un joc,un joc totuşi deloc uşor,ci care implică multă dăruire.Pentru moment traiesc încă prin prisma mea de copil.

!

Gandurile nu se trec usor pe o simpla hartie;o hartie mancata de vreme,uitata in vreun colt,mucegaita si patata de cafea.Scriind pe acest blog e ca si cum as trimite prin posta o scrisoare scrisa putin neglijent,care ajunge prin mainile a unei "carute de oameni".Uite astazi voi vorbi despre fantome,tocmai pentru ca stiu ca va fi citita intreaga mea rastalmacire de cuvinte de mai multe persoane.
Daca ar fi dupa mine,acest subiect ar fi inchis brutal intr-o cutie al carei lacat sa nu poata fi deschis.Si totusi fantomele bantuie sporadic subiectele de discutie ale tinerilor in special.De ce ale tinerilor?Nu stiu;poate ca in mintea noastra se intiparesc o sumedenie de lucruri la care raspunsul poate ca nu va veni niciodata.Astia suntem noi,niste arheologi prost platiti, fiind atrasi de tot ceea ce ni se pare interzis/periculos/extraordinar/iesit din comun/niciodata normal. Hai sa fim seriosi!Adica suntem suflete vii,ne hranim din asa ceva.Poate chiar ne dorim la un moment dat sa auzim un lucru neobisnuit,ce trece prin peretii camerei noastre neluminate,dar care totusi dezvaluie o mizerie de neinchipuit,sa vedem un firisor de lumina venita din neant,sa ni se deschida televizorul fara sa fi atins telecomanda mereu unsuroasa,stiind ca ni se vor inmuia incheieturile picioarelor si vom ramane fara glas intr-o situatie de genul.
Dar oare fantomele exista?Cred ca daca vrei tu sa existe,ele exista.Adica e exact ca si cu autosupraestimarea(exista cuvantul asta?);daca tu crezi ca esti Superman,apoi Superman vei fi. (C. probabil mi-ai fi de un mare ajutor in momentul acesta).Poate sunt doar un produs al mass-mediei,menit sa ne atraga atentia spre emisiuni si filme axate pe aceasta tema.Ei bine,daca e asa,atunci v-a iesit.Va felicit pentru ideea stralucita,doar ca nu e a voastra.Nu are cum.Adica chiar si in cele mai indepartate timpuri de exemplu,oamenii credeau in chestii de genul asta si nu doar atat;in varcolaci,vampiri si altele.Poate ca plecand de la aceste premise,ati ajuns la fantome.E absurd!
Cred ca voi incuia subiectul,caci nu pot ajunge la linia de sosire.M-as intinde foarte mult si nu are rost.

Complot.

Azi va fi altfel.Azi voi rade mai mult.Voi vorbi mai calm. Ma voi enerva mai putin.Voi respira mai incet.Voi visa doar noaptea.Voi accepta realitatea.Ii voi zambi vecinului de la 7.Voi sfida gravitatia.Voi aprecia soarele.Voi simti mai intens ploaia.Nu voi mai plange.Voi scrie ceva frumos.Ma voi murdari de acuarele.Voi mazgali cuvintele scrise pe colturile caietelor.Voi imbratisa persoanele dragi.Le voi multumi ca sunt alaturi de mine.Voi incerca sa dorm.Ma voi trezi mai devreme.Voi simti aerul curat de dimineata ravasindu-mi parul.Voi sopti cuvinte frumoase.Imi voi striga fericirea.Azi voi fi iesi din cutia roasa de ani.Azi va fi perfect!

Poate maine...

Viata e ciudata!si cand zic ciudata o spun din tot sufletul.La tot pasul te intalnesi cu coincidente, persoane incredibile,vreme si suflete schimbatoare,mancare naspa,mirosuri imbietoare,lacrimi auzite de undeva dintr-un pod prafuit,rasetele de la vreun colt de strada,reclame proaste, timp pierdut, cersetori de ingaduinta,pete morale,ipocriti.Totul e schimbator.Eu sunt schimbatoare.Ma enerveaza la culme faptul ca poate acum rad in hohote si plang de fericire,dar mai tarziu fluier de suparare.Poate ca sufletul nostru e ca usa unui magazin;atunci cand cineva vrea sa cumpere ceva,deschide usa si face ravagii inauntru.Asa sunt si eu:las orice fir de praf sa-mi afecteze gramul de rezistenta ramas...si toate astea imi distrug castronul plin de sentimente. Iar castronul asta se mai si rastoarna,iar atunci ma simt ca mamaliga intoarsa pe toate partile de bucatar.Eh,il felicit pe cel care a inventat Paracetamolul.
Oare de ce nu putem sa manevram viata,viitorul asa cum dorim noi?Mi-as inchide poarta sufletului si nu as mai lasa nimic sa ma zguduie.Chiar ce M. mi-a imprumutat "Memoriile unei gheise" pentru a o citi;acolo vechile gheise nu faceau nimic pana nu-si citeau horoscopul.Daca horoscopul nu era favorabil,isi anulau orice plan.Poate ar trebui sa avem si noi o astfel de harta,care sa ne conduca numai spre lumina,sa nu ne lasa sa ne cufundam in ocean.Si totusi parca totul ar fi mult mai usor.Cred ca omul se hraneste din suferinta,nu cred ca ar putea trai doar din fericire.Este dependent de o viata tumultoasa.
Sunt dependenta de ziua de azi si poate si de ziua de ieri."Maine" e un cuvant ce ma inspaimanta, "maine" e prea indepartat,"maine" cine stie ce va fi...astazi totul trebuie sa fie perfect.

Sinonimul unei minuni.

Muzica.Doar cand pronunti cuvantul si dai de "z"-ul din interior parca ti se face pielea de gaina.Oara ce ne-am fi facut fara muzica, cum am fi putut sa traim?Eu una cel putin ce as fi facut fara liniile care ma cutremura ca pe un fir de iarba in vant?As putea sta singura, intr-o camera,doar eu si muzica,doar eu si gandurile mele,doar eu si atat,fara alte griji,fara alte idei.Muzica te face sa-ti asterni frumusel pe o tava,care deja incepe sa se ingreuneze, sentimentele.
Si cand ma gandesc ca defapt prima muzica a fost reprezentata de niste lovituri cu lemnele in copaci si batutul cu palmele in peretii prafuiti si daramati ai unor pesteri necunoscute.Oare merita muzica o astfel de istorie?Ea care este atat de firava si totusi atat de cutremuratoare,ea care iti incolteste cateodata cate un fir de lacrima stingher in coltul ochiului,ea care te inalta in cele mai pure ganduri,ea care pur si simplu iti deschide sufletul,facandu-te sa ajungi de la o persoana aflata intr-o stare deplorabila,la una ce se simte ca in al noulea cer,ea care se afla pretutindeni si mereu;este in inima,este in lucrurile pe care le atingem,este in natura,este aici,este acolo. Nu stiu de ce scriu toate astea,chiar nu stiu;doar ca am ascultat niste melodii absolut superbe! Genial,genial,genial.Incercati 10 minute sa ascultati ceva ce nu va face sa va pierdeti timpul. Va promit.

Eu.uE

Cine sunt eu?Cum sunt eu?Ei bine:
-sunt Denisa,fata,taur;
-sunt persoana care scrie in acest moment pe acest blog.
-citesc tone de carti
-urasc traversarile si semafoarele
-iubesc istoria
-ma balbai cand ma emotionez;ma emotionez foarte des
-plang foarte mult,lucru pe care il urasc,il urasc.
-cant foarte mult,dar doar cand sunt singura
-gresesc,dar apoi constiinta ma mustra o perioada indelungata.
-mananc multe mere si morcovi.
-ador zilele de primavara,atunci cand grijile toate zboara,se fac nevazute
-ma cutremur cand simt ploaia atingandu-mi pielea.
-stau mult pe messenger
-muzica este ca un drog;imi petrec mult timp ascultand muzica.
-sufar daca imi adresezi cuvinte urate;ma bucur cand imi vorbesti frumos
-imi doresc sa existe mai multe clipe in care fericirea pune stapanire pe toata fiinta mea,dar eh...nu se prea poate
-urasc zilele in care ma simt ca o mamaliga
-urasc fizica,latina si chimia
-imi place sa povestesc,sa povestesc,sa povestesc,sa mi se povesteasca,sa mi se povesteasca.
-imi place sa ajut
-nu vorbesc prea mult,decat cand am o zi extrem de buna
-port tocuri doar cand ma simt foarte bine
-ador sa port jeans cu conversi/tenesi
-insir cuvinte fara noima pe caiete,foi,oriunde se poate scrie
-imi place sa calatoresc
-ador marea;doar mirosul ei ma doboara,iar sunetul valurilor ma zapaceste complet
-daca ajung sa tin la cineva,asta va dura mult
-imbratisez lumea pentru a ma simti mai bine
-probabil cateodata enervez lumea la culme
-urasc ca trebuie sa port ochelari
-folosesc cuvinte de genul:bai,super,shit!,of,whatever,bonjour,mademoiselle,tipo.
-vreau sa mai continui,dar devin plictisitoare.

A,am descoperit mai nou ca sunt prezicatoare.:))